Scoica blogul nostru de calatorii – impresii si sugestii

Când spui Cambodgia, te gândești probabil la Kmerii Roșii, Pol Pot și cele trei milioane (după unii) de cambodgieni uciși de acesta. Sau, dacă istoria sud-estului Asiei nu te-a pasionat niciodată, tot îți amintești că Angelina Jolie a înfiat un băiețel cambodgian pe care mai apoi l-a americanizat în „Maddox”. Totul se leagă: dacă Angelina a filmat în Cambodgia „Tomb Raider”, și-a cunoscut viitorul fiu, și tot așa. Ai mai citit probabil pe undeva despre „killing fields”, acele locuri unde populația cambodgiană, și așa săracă, a fost strămutată să muncească în ceea ce Pol Pot avea de gând să realizeze, anume un proiect agrar și marxist de proporții frisonante. Sau, dacă te-ai uitat mai demult la Discovery, poate că ai văzut deja minunea numită Angkor Wat… Cam acestea sunt elementele general cunoscute despre Cambodgia, acest teritoriu marcat de sărăcie, războaie locale, istorie antică și… cam atât. Interesantă din punct de vedere turistic nu e decât de foarte puțin timp încoace, de când se prezintă ceva mai profesionist ceea ce Cambodgia are de oferit la capitolul istorie antică și timpuriu medievală. Unii nici măcar nu știu unde e localizată pe hartă. Se crede că e în Africa… De fapt, Cambodgia este o ciudățenie geografică, un petic pitoresc altoit pe un teren fierbinte, roșu-marțian. Temperatura diurnă nu coboară sub 40 de grade, jungla tropicală nu e deloc eficientă împotriva căldurii și, cu toate acestea, merită să ajungi acolo pentru că e o experiență nu doar exotică și estetică, ci și una morală: vezi astfel că există oameni care au traversat cele mai negre episoade ale istoriei, traume mari și foarte mari, dar care încet, încet, revin la viață, îți zâmbesc, se bucură că le vizitezi zona. Desigur, ca în orice țară din lumea a treia, există și aspectul dur al exploatării  copiilor, al sărăciei lucii, al mizeriei și lipsei de asistență medicală. Dar investițiile serioase din partea Chinei, SUA și UE dau speranță… Oricum, odată ajuns la Siem Reap sau la Poi Pet, vei vrea să vezi templele budiste, așa-zisele „wat”. {i vei vrea să bifezi pe harta cuceririlor tale turistice Angkor Wat. Cu adevărat, acest loc are semnificația unei Mecca a turistului care vrea să simtă și altceva decât piscina și soarele pe piele. Este unul dintre cele mai mari temple budiste din lume, o inimă a Imperiului Kmer și un simbol al țării. A fost construit în secolul XII de către Suryavarman al II-lea și la început a fost templu hinduist, dedicat lui Vishnu. Stilul este kmer clasic și a fost proiectat să reprezinte muntele Meru, sălașul zeilor. Angkor a dat tonul restului templelor care înconjoară Siem Reap: Banteay Samre, Chao Say Tevoda, Preah Pithu… Deși numele lor au sonoritatea misterioasă a credințelor vechi, dispărute, funcția lor religioasă este încă actuală. {i astăzi se pot vedea în nișele acestor temple, printre picioarele puzderiei de turiști japonezi și chinezi, câteva călugărițe budiste, rase în cap, mestecând niște ierburi halucinogene și rostind incantații șoptite. Tropăitul prozaic al turiștilor de pe toate meridianele ... Mai mult »

  Mai mult »

Go south, people… Cape Town, capitala provinciei Western Cape și capitala legislativă a Africii de Sud, este una dintre cele mai populare destinații internaționale de turism. Și aceasta pe bună dreptate, dacă luăm în calcul poziția geografică extrem de privilegiată a celui de-al treilea oraș ca număr de locuitori din Africa de Sud. Aflat între Table Mountain, Oceanul Atlantic și foarte aproape de Capul Bunei Speranțe, Cape Town te îmbie atât cu plaje superbe cu nisip fin, întinse pe câțiva kilometri, cât și cu o rezervație naturală imensă sau cu o călătorie cu feribotul către Robben Island. Pentru o vizită de două zile, e bine să știi dinainte exact ce vrei să vezi, pentru că atracțiile turistice pe care le găsești în oraș sau în împrejurimi nu sunt puține. Locuri atât de cunoscute, cum ar fi Robben Island, unde Nelson Mandela a stat în închisoare, plaja Boulders Beach, cu priveliștile ei uimitoare, sau grădina botanică Kirstenbosch sunt doar câteva dintre obiectivele turistice unde poți ajunge din Cape Town. Cei care vor să se bucure de soare sau pasionații de surf pot profita din plin de plajele cu nisip alb, situate la picioarelei Table Mountain. De asemenea, Rezervația Naturală Capul Bunei Speranțe oferă priveliști marine superbe și poteci pe care te poți pierde în peisajul fascinant. Unul dintre principalele puncte de atracție este Table Mountain. Cu o înălțime de 1086 m, poate fi văzut din aproape orice colț al orașului. Are un platou de 3 kilometri, care îi dă aspectul unei mese, de aici venind de fapt și numele acestui munte. Table Mountain adăpostește parcul național cu același nume, recunoscut pentru extraordinara sa bogăție, pentru fauna și flora sa variată și unică – cu faleze stâncoase, pante abrupte și întinderi nisipoase – și reprezintă una dintre valorile naturale, istorice, culturale și recreative atât pe plan local, cât și internațional. După câteva ore petrecute pe Table Mountain, trebuie neapărat să ajungi pe una dintre plajele de aici. Cea mai cunoscută este Boulders Beach, celebră pentru colonia de pinguini africani. Una dintre atracțiile locale este surfingul, aici desfășurându-se anual o competiție pentru împătimiții acestui sport: Red Bull Big Wave Africa. De asemenea, mai poți vizita acvariul Two Oceans Aquarium sau poți face o călătorie cu feribotul până la Robben Island. Situată la 12 kilometri de Cape Town, Robben Island a fost, pentru aproape 400 de ani, un loc de exilare, izolare și închisoare. Aici erau trimiși toți cei care se împotriveau sistemului politic și social. În perioada apartheidului, Robben Island a devenit cunoscută pe plan internațional pentru brutalitatea cu care erau tratați cei ce se aflau închiși aici. Datoria celor de pe insulă era să-i țină izolați pe toți opozanții apartheidului. Unii luptători pentru libertate au petrecut aici mai mult de un sfert de secol, fiind închiși deoarece au continuat să lupte pentru crezurile lor. În această închisoare și-a petrecut mulți ani și Nelson Mandela, care a fost condamnat la închisoare pe viață în 1964 pentru că a militat pentru drepturile populației de ... Mai mult »

De vrei să fii un prinț în armură… Situată în centrul Europei, Cehia este un ținut de basm, în care castelele, cetățile și bisericile vechi de sute de ani păstrează și astăzi colecții și valori deosebite și vorbesc despre secole de istorie și tradiții adunate din toate colțurile lumii. Fiecare dintre cele 14 regiuni ale Republicii Cehe poate constitui o destinație pentru o călătorie de câteva zile. Peisajele de o frumusețe aparte, dealuri, munți, lacuri și bogății arhitecturale, toate acestea vorbesc despre un tărâm desprins din poveștile cu prinți și prințese. Cum Cehia se poate mândri cu nu mai puțin de 2000 de castele, cetăți, fortărețe, evident că nu ai cum să vezi decât o mică parte dintre ele. Primul care trebuie vizitat este faimosul Castel din Praga, una dintre cele mai mari fortărețe, reședință a regilor Boemiei, a cărui construcție a început în secolul al IX-lea. Al doilea ca mărime după Castelul Pragăi este Cesky Krumlov, situat în orașul cu același nume, localitate supranumită Perla Cehiei de Sud. Construit în sec. al XIII-lea, pe malul râului Vlatva, castelul este format din peste 40 de clădiri istorice, inclusiv un teatru baroc ce s-a păstrat împreună cu dotările originale. Dacă îți dorești să vezi o adevărată expoziție de picturi murale, atunci trebuie neapărat să-ți faci timp și să vizitezi castelul Zvikov, construit la confluența râului Otava cu Vlatva, în stil gotic timpuriu. Zvikov a fost proprietatea regilor Boemiei până în secolul al XVI-lea, ultimii săi proprietari fiind din familia Schwarzenberg. Alt castel care merită vizitat este Spilberk, fondat în secolul al XIII-lea de regele ceh  Premysl Otakar II, atât ca reședință, cât și ca fortăreață, pentru a proteja orașul regal Brno. Mai târziu, în 1783, împăratul Joseph II a hotărât să transforme o parte a fortăreței Spilberk în cea mai aspră închisoare din monarhia sa. Tot ca închisoare, dar de data aceasta pentru deținuți politici, a funcționat și în timpul primului război mondial și la începutul ocupației naziste. Din 1960, castelul este sediul muzeului orașului Brno, iar doi ani mai târziu a fost declarat patrimoniu național. În cazul în care vrei să vizitezi un castel romantic în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să ajungi și la castelul Bouzov, ridicat pe la începutul secolului al XIV-lea. Acesta a servit ca punct de sprijin al mișcării husite și a fost reconstruit în stil neogotic în secolul al XIX-lea. Aici au fost turnate câteva filme inspirate din basme. Castelul are o bucătărie originală, dotată cu piese din secolul al XIX-lea. Dacă ajungi la Praga, merită să faci un drum și la castelul Cesky Sternberk, aflat la 45 de kilometri de capitala Cehiei. Construit înainte de 1241, este legat de familia nobilă Sternberk și are numeroase colecții de familie, inclusiv o colecție de gravuri din cupru. Alt castel pe care îl poți vizita este Rozmberk, care, în secolul al XIV-lea, a fost reședința celei mai puternice familii din Boemia, după familia regală. Dacă vrei o scurtă incursiune în istoria Cehiei, poți ajunge la ruinele unui ... Mai mult »

Prin dimensiunile sale, delta fluviului Tigre este una dintre cele mai importante din toată America Latină. Râul omonim se intersectează cu Lujan și Rio de la Plata. Între toate se țese acest puzzle de insule, unele locuite, altele pustii, care, de-a lungul secolelor, au format delta. O plimbare prin acest spațiu de mare importanță la nivel național este, fără nici o îndoială, o excelentă excursie atunci când mergi la Buenos Aires. Mai ales că poți face o escapadă rapidă, de o zi, plecând din marele oraș pentru a te bucura de un peisaj minunat cu animale, apă dulce și teren împădurit. Până la portul Frutos este de mers mai puțin de o oră cu trenul. De aici pleacă majoritatea vaporașelor și bărcilor care oferă plimbări călătorilor la prețuri reduse. În aceeași zonă a portului se instalează o interesantă piață în care găsești atât obiecte artizanale, cât și legume și fructe. Un loc care de obicei se transformă zilnic într-un spectacol minunat al culorilor. Pentru a ajunge trebuie să iei trenul ce merge la Tigre și să cobori în stația centrală din Retiro, în inima Buenos Aires-ului. Traseul oferă de asemenea și posibilitatea de a te apropia de unul dintre cele mai frumoase cartiere din oraș. Mai mult »

  Cu ani în urmă, Jorge Luis Borges a vorbit despre întemeierea mitică a unui Buenos Aires al mirajelor. Pentru autorul argentinian, cea mai mare idilă izvora din relația lui cu acest oraș care cobora dintr-un cer întunecat și se compunea din piese îndepărtate, din grupuri imaginare, fantezii și legende țesute în vremuri care nu mai sunt. Odată cu anii și grație unor personaje celebre ca Borges, Roberto Arlt sau Julio Cortázar, capitala Argentinei a devenit cunoscută pentru partea ei literară. Un portret care nu mai era decât o subtilă evaluare a scriitorilor după aspectele clare ale realității.   UN ORAȘ …BICEFAL Așa s-a întâmplat când Buenos Aires a început să se dividă în două părți diferențiate. Două părți care se uneau și se separau, se căutau și se respingeau, se adorau și se certau întruna. De o parte era un oraș magic, iar de alta, un oraș pragmatic; un oraș cu colțuri și detalii lirice și unul plin de asprime, funingine și zgomote de motor. Un oraș invizibil care ar putea să rămână în memoria lui Calvino și altul aspru, cu neînțelegeri latino-americane și vânzători ambulanți. În ciuda numărului mare de locuitori (peste 3.000.000) Buenos Aires este surprinzător de omogen în compoziția sa etnică și rasială. Majoritatea este reprezentată de descendenții imigranților spanioli și italieni sosiți aici între 1880 și 1930. În timp ce în Spania începe să se difuzeze documentarul despre fabricile gestionate de muncitorii din Argentina, în care canadiana Naomi Klein (autoarea „No-Logo“, unul dintre cele mai importante discursuri împotriva globalizării) încearcă să atragă atenția asupra posibilității încă în vigoare de a gestiona resursele din altă perspectivă, acolo încă răsună ecoul oalelor, se impozitează sensibilitatea populară. Viața continuă să se învârtească peste Buenos Aires. Continuă acel du-te vino cotidian de trotuare crăpate, de autobuze care suflă un fum negru și străzi pietonale pline de vânzători cu lucruri ieftine care te tentează la fiecare pas. Buenos Aires este astăzi un oraș al supraviețuirii, al durerii adânci pentru ce s-a întâmplat; dar în același timp este o piesă a unui puzzle utopic, un oraș al colțurilor prețioase, al cartierelor pline de cafenele, muzee, târguri de negustori pline de călători din toată lumea care sunt atrași de oraș ca de un magnet. În aceste luni, Argentina pare că s-a însuflețit. Cultivarea soiei, a câmpului în general, precum și incredibila creștere a turismului internațional susțin economia. O PLIMBARE ÎN BARRIOS Propunerea cea mai bună pentru un prim itinerar este o vizită în cartiere. În afară de câteva excepții, Buenos Aires nu este un oraș cu monumente solemne, impunătoare, ci mai degrabă o îmbinare a vieții sociale, cafenele din alt secol, clădiri coloniale, străzi pietruite, piețe și parcuri în toate părțile. La Boca, într-unul dintre cartierele orașului, este întotdeauna un bun punct de pornire. Un cartier de legendă, în care culorile apar într-un mod care te face să alungi tristețea. Clădiri roșii, albastre, galbene sau verzi; pereți din tablă, carton sau cărămidă reciclată; grafitti care vorbesc despre ceea ce se întâmplă; păpuși ... Mai mult »

Am vizitat Portugalia cu autocarul in cadrul unei excursii mai mari care a cuprins toată Peninsula Iberica. Inainte de a povesti ce am văzut si unele impresii din vizitarea acestei tari, voi retine atentia cu cateva repere geografice si istorice. Portugalia, situata in vestul Peninsulei Iberice la Oceanul Atlantic, ocupa 92 391 km² având 11,3 milioane locuitori. Din punct de vedere istoric Portugalia a parcurs initial etape similare cu cele ale Spaniei: ocupatie romana, vizigota si maura. Dupa încheierea Reconquistei (recucerirea de sub ocupatia maura), in 1267 sunt trasate hotarele cu Spania vecină, Portugalia fiind primul stat european care-si fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. In secolele XV și XVI devine mare putere maritimă, aceasta fiind si perioada marilor descoperiri geografice de către navigatori portughezi si crearea unui vast imperiu colonial. In urmatoarele patru secole are loc insa un declin pentru Portugalia care pierde treptat toate coloniile si importanta ca putere maritima. In 1910 monarhia este abolită in Portugalia care devine republica. Urmeaza perioada de 20 ani a dictaturii lui Salazar care impune în 1933 o constitutie de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurectie militară (Revolutia Garoafelor Rosii), initiată de fortele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar si deschide calea restaurarii democratiei. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona în 1998, a Expozitiei Universale, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de catre Vasco de Gama a drumului spre India. Noi am intrat in Portugalia venind din nord, dinspre orasul spaniol Santiago de Compostela, parcurgand autostrada Atlanticului. Prima noastra escala in Portugalia a fost orasul Porto, al doilea oras ca marime si importanta al Portugaliei, situat pe râul Douro, foarte aproape de coasta Atlanticului. Istoria sa incepe prin secolul V, pe timpul Imperiului Roman. S-a dezvoltat mult in secolul XIX când a devenit un important centru industrial. Inginerul Gustave Eiffel a construit aici doua poduri metalice peste râul Douro si gara, considerate printre cele mai frumoase din Europa. Tot in secolul XIX au fost infiintate aici Bursa si Universitatea si a aparut primul ziar portughez. Orasul a pastrat un centru istoric care dateaza din Evul Mediu. Acest oras ne-a placut foarte mult prin arhitectura si aerul sau specific. Am inceput vizita parcurgând un bulevard perfect drept si lung de 5 km, cu case frumoase pe ambele parti, unele de tip colonial, pâna la Atlantic unde bulevardul se termina intr-o piata rotunda cu cu o statuie in mijloc. Aici privelistea era foarte frumoasa si am coborât pe plaja cu nisip si stânci pe care se spargeau valuri usoare. In continuare am parcurs cu autocarul faleza lunga ce merge mult paralel cu ţărmul oceanului si pe care sunt copaci maiestuosi, cu coroane foarte mari, dupa care a cotit la stânga de-a lungul râului Douro care aici, la varsarea in ocean, este destul de larg si peste care se vad casele de pe pantele ... Mai mult »

Am vizitat Croatia in 2013. Eram curios sa vad cate din informatiile pe care le-am primit despre aceasta tara sunt valide. De la inceput va spun ca cel mai comod mod de ajuns in Croatia este cu avionul, cu sosire la Dubrovnik, sau mult mai ieftin, la Venetia in Italia. Eu am ales aceasta a 2-a varianta.  Am cumparat bilete la Wizzair cu aproximativ 100 euro dus intors si cu bagaje incluse. Cursele Wizzair aterizeaza de fapt la Treviso, care este la aproximativ 30 km de Venetia. De la aeroportul Treviso am inchiriat o masina prin Europcar. M-am certat putin cu receptionerul pentru ca eu rezervasem o masina din gama Renault Clio iar el mi-a oferit un Fiat Panda si mi-a zis ca nu are altceva si ca consuma foarte putin! Pana la urma a trebuit sa acceptam Fiatul, care s-a dovedit pana la urma foarte bun mai ales la consum si la parcarile in locurile aglomerate. Deci, l-am incarcat pe Panda cum am putut mai bine si am plecat la drum. Ne-am propus sa nu vizitam Venetia decat la intoarcere si sa mergem in prima zi pana la Orasul de granita cu lumea balcanica si fosta lume comunista, Trieste. Un prieten ma sfatuise ca nu merita innoptat in Trieste ci inainte de oras, la Duino, unde se afla un Castel foarte frumos si vechi, care domina cel mai nordic punct al marii Adriatice. Intradevar, de la ferestrele castelului se vede o panorama superba cu golful Trieste. Castelul Duino construit in 1389 de familia Wallsee, cu gradinile sale terasate merita vizitat. Acolo veti gasi si un buncar sapat in stanca de nazisti in al doilea razboi mondial, tocmai pentru a controla pozitia strategica a Castelului Duino. Intrarea la castel costa 8 Euro de persoana. Merita mentionat si un alt castel superb pe care l-am vizitat si care este situat intre Duino si Trieste si anume Miramare, care a fost construit mai recent, intre 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian von Osterreich , fratele imparatului Franz Joseph I. Si acest castel are un parc mare si frumos unde veti vedea multe specii de arbori si plante mediteraneene. Merita sa faceti un popas. Intrarea la castel costa de asemenea 6 Euro de persoana. Dar acest articol este despre Croatia, deci sa pornim din nou la drum! Dupa o noapte petrecuta la o pensiune originala, Da Rosy, care era de fapt un apartament mare tinut de doi baieti, care inchiriau camere din el si iti serveau micul dejun intr-un mod foarte haios, am ajuns a doua zi in Trieste, oras aflat la confluenta a doua lumi, cea occidentala si cea balcanica. La Trieste, pe vremea cortinei de fier ajungeau foarte multi refugiati politici din lumea comunista. Orasul este un port si nod comercial important dar nu are multe obiective turistice. De la Trieste ne-am abatut de la linia coastei ca sa ocolim prin nord peninsula Histria deoarece destinatia noastra era statiunea Bol de pe insula Brac, care era mult mai la sud. ... Mai mult »

Mi-am petrecut vacanta de schi din ianuarie 2014 la Solden in Austria, impreuna cu niste prieteni pasionati si ei de ski. Am parcurs drumul cu masina in 2 zile cu escala la Arad.Pana acum nu mai fusesem cu masina in Austria la schi, deci era o experienta noua pentru mine. Recunosc ca fusesem reticent fata de aceasta varianta deoarece eu eram obisnuit sa iau avionul si sa inchiriez apoi o masina. Dar mersul cu masina la schi nu este pana la urma atat de obositor. Distanta de aproximativ 1600 de km poate fi parcursa fara probleme in 2 zile, costul calatoriei este mai mic cu aproximativ 100 de euro de persoana daca se calatoreste in grup de patru persoane, poti sa iti iei echipamentul de schi si cel mai fain este ca te poti opri si vizita locuri si nu mai depinzi de ore fixe de plecare. La Soelden am ajuns seara si ne-am cazat la o pensiune (gastehaus Talblick) foarte primitoare si confortabila. Pensiunea avea camere mari si complet utilate, paturi foarte confortabile, internet wireless decent, sala de mese si sala de jocuri utilata cu masa de ping pong, aparate de fitness si boardgame-uri. Pensiunea este detinuta de o familie simpatica dar care mi-a pus la incercare cunostintele rudimentare de limba germana deoarece nu stiau o boaba de engleza. In continuare va voi spune ce am facut si ce recomand sa se faca in Soelden. 1. Schiul Daca te duci la Soelden si nu schiezi ai sanse mari sa te plictisesti repede. Solden este o statiune mica aflata pe valea Otztal, intre doi versanti muntosi. Marea atractie este Big3, adica cele trei varfuri de peste trei mii de metri: Gaislachkogl (3,058m), Tiefenbachkogl (3,309m) și Schwarze Schneid (3,370m),  care sunt parte a domeniului schiabil. Prezenta lor si a ghetarilor garanteaza zapada tot sezonul, indiferent de an.  Iarna 2014 a fost secetoasa pana acum in Austria dar la Solden am gasit suficienta zapada astfel incat sa fie deschise toate partiile. In Solden totul este optimizat pentru schi. Am numarat ca faceam 100 pasi de la iesirea din pensiune pana in telegondola. Ski passul costa 224 de Euro pentru sase zile si asigura acces total la toate instalatiile de transport. Majoritatea partiilor sunt marcate cu rosu sau albastru deci cu grade de dificultate medii spre usoare. Exista si cateva partii marcate cu negru deci cu grad de dificultate mare, dar nu mi s-au parut foarte inclinate deci un schior mediu le poate cobori fara dificultati mari. Partiile sunt bine intretinute fara sa fie perfecte asa cum am vazut in alte locuri. Dar la Solden poti schia pe partii lungi si foarte lungi deci este o placere totala. Este bine sa va luati la voi apa deoarece deshidratarea este mare la altitudine si bauturile servite la restaurantele si cabanele de pe partii sunt scumpe. Daca doriti sa mancati va recomand sa cautati restaurantele cu autoservire care se afla in zonele Giggijoch si  Tiefenbach, deoarece vedeti pe ce dati  banii. Altfel riscati sa va ... Mai mult »