Asia

tips1 Mai mult »

Când spui Cambodgia, te gândești probabil la Kmerii Roșii, Pol Pot și cele trei milioane (după unii) de cambodgieni uciși de acesta. Sau, dacă istoria sud-estului Asiei nu te-a pasionat niciodată, tot îți amintești că Angelina Jolie a înfiat un băiețel cambodgian pe care mai apoi l-a americanizat în „Maddox”. Totul se leagă: dacă Angelina a filmat în Cambodgia „Tomb Raider”, și-a cunoscut viitorul fiu, și tot așa. Ai mai citit probabil pe undeva despre „killing fields”, acele locuri unde populația cambodgiană, și așa săracă, a fost strămutată să muncească în ceea ce Pol Pot avea de gând să realizeze, anume un proiect agrar și marxist de proporții frisonante. Sau, dacă te-ai uitat mai demult la Discovery, poate că ai văzut deja minunea numită Angkor Wat… Cam acestea sunt elementele general cunoscute despre Cambodgia, acest teritoriu marcat de sărăcie, războaie locale, istorie antică și… cam atât. Interesantă din punct de vedere turistic nu e decât de foarte puțin timp încoace, de când se prezintă ceva mai profesionist ceea ce Cambodgia are de oferit la capitolul istorie antică și timpuriu medievală. Unii nici măcar nu știu unde e localizată pe hartă. Se crede că e în Africa… De fapt, Cambodgia este o ciudățenie geografică, un petic pitoresc altoit pe un teren fierbinte, roșu-marțian. Temperatura diurnă nu coboară sub 40 de grade, jungla tropicală nu e deloc eficientă împotriva căldurii și, cu toate acestea, merită să ajungi acolo pentru că e o experiență nu doar exotică și estetică, ci și una morală: vezi astfel că există oameni care au traversat cele mai negre episoade ale istoriei, traume mari și foarte mari, dar care încet, încet, revin la viață, îți zâmbesc, se bucură că le vizitezi zona. Desigur, ca în orice țară din lumea a treia, există și aspectul dur al exploatării  copiilor, al sărăciei lucii, al mizeriei și lipsei de asistență medicală. Dar investițiile serioase din partea Chinei, SUA și UE dau speranță… Oricum, odată ajuns la Siem Reap sau la Poi Pet, vei vrea să vezi templele budiste, așa-zisele „wat”. {i vei vrea să bifezi pe harta cuceririlor tale turistice Angkor Wat. Cu adevărat, acest loc are semnificația unei Mecca a turistului care vrea să simtă și altceva decât piscina și soarele pe piele. Este unul dintre cele mai mari temple budiste din lume, o inimă a Imperiului Kmer și un simbol al țării. A fost construit în secolul XII de către Suryavarman al II-lea și la început a fost templu hinduist, dedicat lui Vishnu. Stilul este kmer clasic și a fost proiectat să reprezinte muntele Meru, sălașul zeilor. Angkor a dat tonul restului templelor care înconjoară Siem Reap: Banteay Samre, Chao Say Tevoda, Preah Pithu… Deși numele lor au sonoritatea misterioasă a credințelor vechi, dispărute, funcția lor religioasă este încă actuală. {i astăzi se pot vedea în nișele acestor temple, printre picioarele puzderiei de turiști japonezi și chinezi, câteva călugărițe budiste, rase în cap, mestecând niște ierburi halucinogene și rostind incantații șoptite. Tropăitul prozaic al turiștilor de pe toate meridianele ... Mai mult »

In calitate de cercetator stiintific in domeniul fizicii nucleare am participat impreuna cu un coleg la o conferinta stiintifica internationala organizata la Kyoto in Japonia. In data de 4 septembrie, intr-o sambata foarte devreme dimineata, ne-am dus la aeroportul Otopeni sa ne imbarcam pe o cursa Lufthansa cu destinatia Frankfurt de unde dupa 5 ore de asteptare urma sa luam o cursa spre Osaka, Japonia. La Otopeni am ajuns cam cu o ora inainte de plecarea avionului si fiind lume multa, am stat cuminti la coada pentru verificarea bagajelor, ceea ce a durat cam o jumatate de ora. Cand am ajuns insa la ghiseul de “check-in”, acesta era inchis deja de vreo 10 minute. Cu toate insistentele noastre si cu toate ca pana la plecarea avionului mai erau 30 minute, timp suficient sa ajungem la poarta de imbarcare, nu am mai fost acceptati, oferindu-ni-se plecare a doua zi. Ne-am lovit de intransingenta germana. Deoarece pierdeam legatura spre Japonia si implicit deschiderea conferintei, ne-am cumparat bilete ($375/pers.) la o cursa TAROM catre Frankfurt cu plecare dupa 3 ore si care ne-a permis sa ajungem la timp pentru zborul nostru spre Japonia. Zborul de noapte peste Siberia si China a fost linistit dar foarte lung – 14 ore. Duminica dimineata la ora 7 am aterizat pe Kansai International Airport (KIX) care deserveste orasele Osaka si Kyoto. Pana la Kyoto sunt 90 km pe care am preferat sa-i parcurgem cu un autobuz (durata o ora si 45 munte) pentru a vedea cate ceva din zona. Nu a prea fost asa pentru ca autostrada este suspendata si parcurge o zona industriala continua pana la Kyoto, vederea fiind astupata cu panouri aproape tot drumul. La Kyoto am debarcat langa gara si ne-am adresat unui sofer de taxi sa ne duca la APA HOTEL unde rezervasem prin internet doua camere la un pret acceptabil. Spre surpriza noastra, cu toate ca acest hotel de 3 stele era destul de aproape de gara, soferul nu stia unde se afla; dupa lungi discutii cu alti soferi, ne-a dus in sfarsit la hotel. Camera de la hotel era mica dar foarte curata si perfect utilata cu TV, aer conditionat si bar. Toate comenzile pentru lumini, draperii etc. erau dublate la pat iar scaunul de WC era “electronic”, cu multe butoane la apasarea carora erai spalat cu jeturi de apa. Dupa instalare am pornit sa exploram orasul. Am vizitat intai gara centrala, cladire noua, moderna si impresionanta prin dimensiuni si arhitectura. Este lunga de 420 m si are 60 m inaltime, avand o zona cu multe etaje legate prin scari rulante, numita The Cube, unde sunt multe magazine si restaurante. La partea superioara are o terasa deschisa de unde este o priveliste frumoasa spre oras. Spre usurarea noastra, toate panourile indicatoare erau scrise si in engleza. In fata garii este un mare hotel, Tower Hotel, si un bulevard larg Karasuma Dori (Dori este cuvantul japonez pentru strada, bulevard larg) pe care, nu prea departe de hotel, am putut vizita un templu ... Mai mult »