Scoica blogul nostru de calatorii – impresii si sugestii

  Mai mult »

Go south, people… Cape Town, capitala provinciei Western Cape și capitala legislativă a Africii de Sud, este una dintre cele mai populare destinații internaționale de turism. Și aceasta pe bună dreptate, dacă luăm în calcul poziția geografică extrem de privilegiată a celui de-al treilea oraș ca număr de locuitori din Africa de Sud. Aflat între Table Mountain, Oceanul Atlantic și foarte aproape de Capul Bunei Speranțe, Cape Town te îmbie atât cu plaje superbe cu nisip fin, întinse pe câțiva kilometri, cât și cu o rezervație naturală imensă sau cu o călătorie cu feribotul către Robben Island. Pentru o vizită de două zile, e bine să știi dinainte exact ce vrei să vezi, pentru că atracțiile turistice pe care le găsești în oraș sau în împrejurimi nu sunt puține. Locuri atât de cunoscute, cum ar fi Robben Island, unde Nelson Mandela a stat în închisoare, plaja Boulders Beach, cu priveliștile ei uimitoare, sau grădina botanică Kirstenbosch sunt doar câteva dintre obiectivele turistice unde poți ajunge din Cape Town. Cei care vor să se bucure de soare sau pasionații de surf pot profita din plin de plajele cu nisip alb, situate la picioarelei Table Mountain. De asemenea, Rezervația Naturală Capul Bunei Speranțe oferă priveliști marine superbe și poteci pe care te poți pierde în peisajul fascinant. Unul dintre principalele puncte de atracție este Table Mountain. Cu o înălțime de 1086 m, poate fi văzut din aproape orice colț al orașului. Are un platou de 3 kilometri, care îi dă aspectul unei mese, de aici venind de fapt și numele acestui munte. Table Mountain adăpostește parcul național cu același nume, recunoscut pentru extraordinara sa bogăție, pentru fauna și flora sa variată și unică – cu faleze stâncoase, pante abrupte și întinderi nisipoase – și reprezintă una dintre valorile naturale, istorice, culturale și recreative atât pe plan local, cât și internațional. După câteva ore petrecute pe Table Mountain, trebuie neapărat să ajungi pe una dintre plajele de aici. Cea mai cunoscută este Boulders Beach, celebră pentru colonia de pinguini africani. Una dintre atracțiile locale este surfingul, aici desfășurându-se anual o competiție pentru împătimiții acestui sport: Red Bull Big Wave Africa. De asemenea, mai poți vizita acvariul Two Oceans Aquarium sau poți face o călătorie cu feribotul până la Robben Island. Situată la 12 kilometri de Cape Town, Robben Island a fost, pentru aproape 400 de ani, un loc de exilare, izolare și închisoare. Aici erau trimiși toți cei care se împotriveau sistemului politic și social. În perioada apartheidului, Robben Island a devenit cunoscută pe plan internațional pentru brutalitatea cu care erau tratați cei ce se aflau închiși aici. Datoria celor de pe insulă era să-i țină izolați pe toți opozanții apartheidului. Unii luptători pentru libertate au petrecut aici mai mult de un sfert de secol, fiind închiși deoarece au continuat să lupte pentru crezurile lor. În această închisoare și-a petrecut mulți ani și Nelson Mandela, care a fost condamnat la închisoare pe viață în 1964 pentru că a militat pentru drepturile populației de ... Mai mult »

De vrei să fii un prinț în armură… Situată în centrul Europei, Cehia este un ținut de basm, în care castelele, cetățile și bisericile vechi de sute de ani păstrează și astăzi colecții și valori deosebite și vorbesc despre secole de istorie și tradiții adunate din toate colțurile lumii. Fiecare dintre cele 14 regiuni ale Republicii Cehe poate constitui o destinație pentru o călătorie de câteva zile. Peisajele de o frumusețe aparte, dealuri, munți, lacuri și bogății arhitecturale, toate acestea vorbesc despre un tărâm desprins din poveștile cu prinți și prințese. Cum Cehia se poate mândri cu nu mai puțin de 2000 de castele, cetăți, fortărețe, evident că nu ai cum să vezi decât o mică parte dintre ele. Primul care trebuie vizitat este faimosul Castel din Praga, una dintre cele mai mari fortărețe, reședință a regilor Boemiei, a cărui construcție a început în secolul al IX-lea. Al doilea ca mărime după Castelul Pragăi este Cesky Krumlov, situat în orașul cu același nume, localitate supranumită Perla Cehiei de Sud. Construit în sec. al XIII-lea, pe malul râului Vlatva, castelul este format din peste 40 de clădiri istorice, inclusiv un teatru baroc ce s-a păstrat împreună cu dotările originale. Dacă îți dorești să vezi o adevărată expoziție de picturi murale, atunci trebuie neapărat să-ți faci timp și să vizitezi castelul Zvikov, construit la confluența râului Otava cu Vlatva, în stil gotic timpuriu. Zvikov a fost proprietatea regilor Boemiei până în secolul al XVI-lea, ultimii săi proprietari fiind din familia Schwarzenberg. Alt castel care merită vizitat este Spilberk, fondat în secolul al XIII-lea de regele ceh  Premysl Otakar II, atât ca reședință, cât și ca fortăreață, pentru a proteja orașul regal Brno. Mai târziu, în 1783, împăratul Joseph II a hotărât să transforme o parte a fortăreței Spilberk în cea mai aspră închisoare din monarhia sa. Tot ca închisoare, dar de data aceasta pentru deținuți politici, a funcționat și în timpul primului război mondial și la începutul ocupației naziste. Din 1960, castelul este sediul muzeului orașului Brno, iar doi ani mai târziu a fost declarat patrimoniu național. În cazul în care vrei să vizitezi un castel romantic în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să ajungi și la castelul Bouzov, ridicat pe la începutul secolului al XIV-lea. Acesta a servit ca punct de sprijin al mișcării husite și a fost reconstruit în stil neogotic în secolul al XIX-lea. Aici au fost turnate câteva filme inspirate din basme. Castelul are o bucătărie originală, dotată cu piese din secolul al XIX-lea. Dacă ajungi la Praga, merită să faci un drum și la castelul Cesky Sternberk, aflat la 45 de kilometri de capitala Cehiei. Construit înainte de 1241, este legat de familia nobilă Sternberk și are numeroase colecții de familie, inclusiv o colecție de gravuri din cupru. Alt castel pe care îl poți vizita este Rozmberk, care, în secolul al XIV-lea, a fost reședința celei mai puternice familii din Boemia, după familia regală. Dacă vrei o scurtă incursiune în istoria Cehiei, poți ajunge la ruinele unui ... Mai mult »

Prin dimensiunile sale, delta fluviului Tigre este una dintre cele mai importante din toată America Latină. Râul omonim se intersectează cu Lujan și Rio de la Plata. Între toate se țese acest puzzle de insule, unele locuite, altele pustii, care, de-a lungul secolelor, au format delta. O plimbare prin acest spațiu de mare importanță la nivel național este, fără nici o îndoială, o excelentă excursie atunci când mergi la Buenos Aires. Mai ales că poți face o escapadă rapidă, de o zi, plecând din marele oraș pentru a te bucura de un peisaj minunat cu animale, apă dulce și teren împădurit. Până la portul Frutos este de mers mai puțin de o oră cu trenul. De aici pleacă majoritatea vaporașelor și bărcilor care oferă plimbări călătorilor la prețuri reduse. În aceeași zonă a portului se instalează o interesantă piață în care găsești atât obiecte artizanale, cât și legume și fructe. Un loc care de obicei se transformă zilnic într-un spectacol minunat al culorilor. Pentru a ajunge trebuie să iei trenul ce merge la Tigre și să cobori în stația centrală din Retiro, în inima Buenos Aires-ului. Traseul oferă de asemenea și posibilitatea de a te apropia de unul dintre cele mai frumoase cartiere din oraș. Mai mult »

  Cu ani în urmă, Jorge Luis Borges a vorbit despre întemeierea mitică a unui Buenos Aires al mirajelor. Pentru autorul argentinian, cea mai mare idilă izvora din relația lui cu acest oraș care cobora dintr-un cer întunecat și se compunea din piese îndepărtate, din grupuri imaginare, fantezii și legende țesute în vremuri care nu mai sunt. Odată cu anii și grație unor personaje celebre ca Borges, Roberto Arlt sau Julio Cortázar, capitala Argentinei a devenit cunoscută pentru partea ei literară. Un portret care nu mai era decât o subtilă evaluare a scriitorilor după aspectele clare ale realității.   UN ORAȘ …BICEFAL Așa s-a întâmplat când Buenos Aires a început să se dividă în două părți diferențiate. Două părți care se uneau și se separau, se căutau și se respingeau, se adorau și se certau întruna. De o parte era un oraș magic, iar de alta, un oraș pragmatic; un oraș cu colțuri și detalii lirice și unul plin de asprime, funingine și zgomote de motor. Un oraș invizibil care ar putea să rămână în memoria lui Calvino și altul aspru, cu neînțelegeri latino-americane și vânzători ambulanți. În ciuda numărului mare de locuitori (peste 3.000.000) Buenos Aires este surprinzător de omogen în compoziția sa etnică și rasială. Majoritatea este reprezentată de descendenții imigranților spanioli și italieni sosiți aici între 1880 și 1930. În timp ce în Spania începe să se difuzeze documentarul despre fabricile gestionate de muncitorii din Argentina, în care canadiana Naomi Klein (autoarea „No-Logo“, unul dintre cele mai importante discursuri împotriva globalizării) încearcă să atragă atenția asupra posibilității încă în vigoare de a gestiona resursele din altă perspectivă, acolo încă răsună ecoul oalelor, se impozitează sensibilitatea populară. Viața continuă să se învârtească peste Buenos Aires. Continuă acel du-te vino cotidian de trotuare crăpate, de autobuze care suflă un fum negru și străzi pietonale pline de vânzători cu lucruri ieftine care te tentează la fiecare pas. Buenos Aires este astăzi un oraș al supraviețuirii, al durerii adânci pentru ce s-a întâmplat; dar în același timp este o piesă a unui puzzle utopic, un oraș al colțurilor prețioase, al cartierelor pline de cafenele, muzee, târguri de negustori pline de călători din toată lumea care sunt atrași de oraș ca de un magnet. În aceste luni, Argentina pare că s-a însuflețit. Cultivarea soiei, a câmpului în general, precum și incredibila creștere a turismului internațional susțin economia. O PLIMBARE ÎN BARRIOS Propunerea cea mai bună pentru un prim itinerar este o vizită în cartiere. În afară de câteva excepții, Buenos Aires nu este un oraș cu monumente solemne, impunătoare, ci mai degrabă o îmbinare a vieții sociale, cafenele din alt secol, clădiri coloniale, străzi pietruite, piețe și parcuri în toate părțile. La Boca, într-unul dintre cartierele orașului, este întotdeauna un bun punct de pornire. Un cartier de legendă, în care culorile apar într-un mod care te face să alungi tristețea. Clădiri roșii, albastre, galbene sau verzi; pereți din tablă, carton sau cărămidă reciclată; grafitti care vorbesc despre ceea ce se întâmplă; păpuși ... Mai mult »

Am ajuns și în țara cu cel mai pitoresc președinte. Jose Mujica ține presa ocupată adesea cu isprăvile sale încântătoare: se zice despre el că este cel mai sărac președinte al unei țări, și că apare frecvent în șlapi și tricou nespălat la reuniuni oficiale. Omul are trecut de luptător de guerilă și e căsătorit cu doamna senator Lucia Topolanski. Dă la organizații de caritate aproape tot vce câștigă… Are o cățelușă cu trei picioare botezată Manuela.  Conduce un beetle vechi și are trei tractoare cu care își ară singur pământul. Grădinărește tot timpul și cultivă dalii. Ei poftim glamour presidential… Ei bine, țara lui reflectă într-un fel pitorescul celui care o conduce. Sau cel puțin ce am văzut eu din ea, în locșorul numit Colonia del Sacramiento, la o oră de mers cu vaporul de Buenos Aires.  Am ajuns acolo cu peso argentinieni ca să îmi dau seama că în Uruguay e muuuult  mai scump să bei o cafea. Aproape triplu decât în Argentina.  Dar merită să pierzi niște bani (deși e mai bine să te duci cu dolari americxani și să plătești în dolari americani, pierzi mai puțin decât dacă plătești în bani argentinieni). Locul e de un pitoresc emoționant. Vezi colțuri și oameni peste care timpul pare că nu trece. Nu prea au nimic de făcut, îmi imaginez, în afara activității turistice. Stau și beau mate toată ziua (eu am ajuns vara, deci mate se bea rece și se cheamă parcă terere, uruguayenii merg peste tot cu termosul după ei sau cu bobilla de mate, imi imaginez că sunt niște oameni foarte bine hidratați). M-am plimbat pe străzile micului oraș (imaginează-ți Vama Veche ceva mai dezvoltată, sau dezvoltată cu mai mult cap, cu ceva coerență și respect pentru stilul local) niște plaje înguste la estuarul Rio de la Plata dar liniștite și cu nisip fin, un centru vechi în care sunt comasați niște meștesugari și niște baruri locale cu mult farmec  și culoare. Ca peste tot în zona aceasta, oamenilor le place să coloreze ambientul. Bine, vei găsi și o mulțime de kitsch-uri, adevărat. Sau pisici norocoase produse în China. Sau magneți prea scumpi pentru pus pe frigider. Dar merită să vezi muzeul naval și să te plimbi pe străduțele vechiului sat maritim ca să ai în nări mirosul apei de estuar și în minte reverii despre pirații din alte secole. Transport: www.seacat.com Bani: $$$$$ Mâncare: musai să comanzi un chivito uruguayan. În esență e un talmeș balmeș de ou prăjăi cu șuncă și cartofi prăjiți, nu e cea mai sănătoasă opțiune, dar e bun. Mai mult »

Pentru ce e adesea stresant sa te trezesti intr-un oras enorm si sa nu stii ce sa faci prima data sau cum sa nu iei tepe cu banii sau mancarea… am intrebat-o pe gazda mea ce si cum. Iata ce recomandă un localnic celor veniți pentru prima data la Buenos Aires: Ce trebuie să știe cineva care vine prima dată în Buenos Aires? Cred că trebuie să cunoască oamenii, câteva zone mari din oraș, Plaza de Mayo, casa Rosada, Palermo Soho și Palermo Hollywood. Să meargă la milonga, pe Avenida Corrientes, să vadă muzeele mari dar și Puerto Madero, Tigre, La Boca… Este un oraș sigur? Nu tot orașul, nu. Sau barrios mai mari și mai sigure dar și locuri unde turiștii au probleme cu hoții. Recomand să nu mergeți cu camera foto la gât. Dar în general, e un oraș sigur. Cum e cu schimbul banilor? Exista un curs oficial și un curs așa zis „blue”. E bine să veniți cu dolari sau euro și să schimbați blue, se poate câștiga până la 60% în plus!   Unde merită să închiriezi locuință?   Recomand Villa Crespo, CABALLITO, RECOLETA, BELGRANO care e puțin mai departe, ALMAGRO, PALERMO. Buenos Aires e un oraș puțin cam scump, dar e iertin dacă mânânci alimente de la supermarket, dacă te deplasezi cu Comunal (rețeaua de transport comun foarte bună), dacă mergi la milonga, la cinema… e scump să închiriezi și să mănânci la restaurant. Care e experiența gastronomică tipic argentiniană? Empanadas, dulce de leche, asado e bun în CABRERA… empanadas sunt bune la QUERENCIA și DULCE DE LECHE sunt bune dar cele mai scumpe sunt mai bine făcute. Ce experiență culturală tipică recomandați?  La Boca, la Milonga din Salon Canning     Mai mult »

Doamnelor și domnilor, dacă ajungeți oarecum în formă la Buenos Aires, după cele 14 ore de zbor (eu am fost pe la Amsterdam, cu KLM, zbo r oferit cu atâta generozitate de amicii mei de la Air France, multumesc Air France! Ai cel mai tare marketing! I love you! Ich liebe dich! Te quero mucho!) ….respirați adânc prima dată. Nu mergeți nicăieri decât la hotel, trageți un somn pe cinste ca să aveți randament la umblat în următoarele zile. Boon, să zicem că nu aveți la dispoziție mult timp. Eu am venit aici ca să scriu o carte despre tango și mi-am lăsat ca interval 3 saptămâni. Mi-am propus să mă plictisesc de Beunos Aires deși intuiesc că abia îi voi da de gust în intervalul acesta. Pentru că Buenos Aires e o constelație de bogăție și sărăcie, de opulență și decadență, de aer european și de influențe andine, locale, indiene, țărănești sau cultural urbane. Începeți cu teatrul Colòn. Asta nu din snobism, pentru că vezi Doamne, ar trebui bifat ce are Buenos Aires mai cultural. Ci pentru că este un edificiu arhitectonic cu niște performanțe deosebite. E de o frumusețe rară, așa cum numai arhitecții francezi – și un belgian – fin de siècle puteau să construiască, cheltuind muuulte resurse puse la dispoziție de Argentina acelei perioade în scopul de a avea un teatru de talia celor de la Paris. Și unde elita socială a acelui timp venea să își etaleze ce are mai scump și mai frumos. Pe scurt, să epateze, cam ca în ziua de azi pe Dorobanți… se pare că teatrul Colòn are cea mai bună acustică din lume… întrebat de către un jurnalist ce imperfecțiuni are acustica edificului, Luciano Pavarotti a spus că doar unul singur: e perfectă. Adică orice greșeală va face, se va auzi în sală… teatrul este ca o capsulă în timp, metaforic vorbind, pentru că el, prin detaliile sale, vorbește despre moravurile epocii, modul cum oamenii trăiau și ce gândeau. De pildă, exista un cod strict al așezării pe scaun! Doamnele se așezau numai pe sofa, domnii numai pe fotolii. Dacă nu știai asta și te așezai, Doamne ferește, invers… erai taxat de incult. Apoi, teatrul e construit să vezi totul dar mai ales să fii văzut dacă vrei musai asta. Și cei de atunci asta voiau. Opera era ocazia mondenă supremă și nu trebuia ratată vreo bârfă. Numai că pereții teatrului știu multe. La baza pereților se află grilaje îndărătul cărora se aflau văduvele venite la operă în perioada de doliu de 2 ani, ca să nu fie văzute în public (obicei lăsat de spanioli, pentru care argentinienii nu sunt chiar recunoscători… sau argentinienele, în fine, căci văduvii  puteau să fie văzuți pe unde voiau ei). Dar aceiași pereți ar putea povesti că văduvele cu pricina nu soseau singure la spectacole… în cel mai de sus etaj veneau cei săraci (aveau și intrare separată la teatru, ca nu cumva să se amestece aerul cu al celor avuți). Ironia face că ... Mai mult »