La pas, prin Cipru. Impresii subiective

Linia dealurilor se zărește calmă  în penumbra roșiatică a serii care coboară încet din munții de la orizont. Dincolo, de cealaltă parte a golfului, se aprind luminile unui sat de pescari. Toaca unei mănăstiri ortodoxe se aude de undeva, apoi, mai tare, clopotul, clopotele, spărgând zgomotul incert, difuz, care amestecă voci omenești, glasuri ale valurilor, huruitul unei bărci care trage la țărm. Dinspre mare, un vânt călduț aduce promisiunea unei apropiate veri toride și gustul sărat al apei. E foarte bine, călătorule, închide ochii. Ținutul aceasta îl poți simți cu mirosul și auzul, închide ochii… Trage aer în piept, adulmecă-l, vine dinspre marea cea sărată și poartă cu el povești despre luptele dintre zei și oameni, povești despre bogate corăbii de pirați scufundate aproape de țărm. E aer adus de peste ape, deopotrivă de pe țărmurile stâncoase Europei, de pe coastele aride ale Asiei, din nordul Africii toride. Aici s-au încrucișat mereu drumurile și istoriile, aici au fost stăpâniri diferite, aici au construit grecii cei vechi, bizantinii, englezii, turcii și alte neamuri. Aici au poposit vase din toată lumea și din toate lumile. Călătorule, aerul care îți lovește blând fața a trecut pe deasupra Olimpului, a străbătut furtunile mării, a văzut zborul păsărilor migratoare, a foșnit printre cedrii Libanului…

Ești în Cipru. Insula e vrăjită. Aici s-a născut din spuma mării Afrodita. Aici s-au născut, pentru prima dată pe lume, gutuile.

 

ȚARA VINULUI BUN ȘI A MĂNĂSTIRILOR BĂTRÂNE

… Aici a fost prima comunitate creștină din afara Israelului. Pavel, apostolul lui Iisus, ajunge în Cipru în anul 45 și activitatea lui misionară dă naștere celor mai vechi grupuri creștine dintre neamuri. Creștinismul numără în Cipru două mii de ani de istorie, e cel mai vechi din lume și poate de aceea e locul cel mai potrivit pentru a primi lumina Învierii. Îți poți imagina, călătorule, că o primești, transmisă prin timp, de la chiar Petru, apostolul drag al lui Iisus?

Insula e împânzită de mănăstiri, biserici și capele ortodoxe, unele foarte vechi, altele noi, unele mari și impresionante, altele mici și pitorești, pierdute în mijlocul unui peisaj alcătuit din stânci, pământ roșiatic, arbuști firavi, pini bătrâni, vii înalte și mai ales dintr-un nesfârșit cer albastru.

Sub un nesfârșit cer albastru se înalță mănăstirea Sfântului Gheorghe de lângă Sotira, un sat cu nume frumos și case albe din provincia Ammochostos. E veche de tot, e una dintre primele bazilici creștine. Îl cinstește pe Sfântul Gheorghe, cel sărbătorit de ortodocși în apropierea Paștelui. Grecii din Cipru îl iubesc nespus pentru că e un sfânt al lor, stăpân peste agricultură. Pentru că în Cipru, călătorule,  agricultura e îndeletnicire veche și Georgios înseamnă în greacă agricultor. Gustă vinurile din Cipru, călătorule, și o să înțelegi că asemenea arome se pot naște numai dacă un sfânt veghează la coacerea strugurilor în zilele toride de vară. Cipru e o țară orgolioasă: pretinde că e cel mai vechi comerciant de vin din lume. Pe monede din secolul al șaselea înainte de Christos, descoperite la Paphos, apare vița de vie. Iar o inscripție și mai veche din Cipru îndeamnă: Fiți veseli și beți vin bun! Cu siguranță era și încă mai e bun vinul din Cipru, în antichitate de aici îl cumpărau faraonii Egiptului și cezarii de la Roma.

În trecut, mănăstirile aveau podgorii întinse și păstrau în pivnițe vin vechi, preparat după rețete speciale. La mănăstirea Chrysoriatissa s-a născut o astfel de rețetă. Vinul acela mănăstiresc e astăzi produs industrial și se numește Ayios Andronicos. E cunoscut în lumea întreagă și dacă ajungeți la Chrysoriatissa călugării vă vor povesti legenda lui.

Bucură-te, călătorule, de mănăstirile din Cipru. Drumul tău poate începe cu Agios Ioannis, catedrala măreață din Nicosia, aflată în piața Arhiepiscopul Kyprianos. A fost ridicată la 1662 de arhiepiscopul Nikiforos al Ciprului și are fresce frumoase, întocmai ca în bisericile noastre. De Paște, aici e lume multă, grecii țin nespus la această sărbătoare și o cinstesc cu obiceiuri nu mult diferite de cele de la noi de acasă. Ceva e totuși altfel: bucuria sărbătorii în familie, cu masă bogată și rude adunate laolaltă, e întărită de splendoarea unui spectacol public. De Înviere, grecii aduc lumina și pe cer. Splendide focuri de artificii sunt trase după miezul nopții în mai toate orașele din Cipru, iar zgomotul clopotelor e dublat de salve de tun. Te vei simți de Paște, călătorule, ca acasă, Cipru e un loc ospitalier.

 

 

CARNAVALUL DE LA LIMASSOL E VECHI DE CÂND LUMEA

Copiii, adolescenții și chiar oamenii în toată firea invadează strada. Vin din toate satele și toate orașele din Cipru, cântă, dansează, se bucură. Au pe ei costume colorate și fac lucruri pe care nu le-au făcut niciodată în restul anului. E dezmăț! A început carnavalul de la Limassol! ține zece zile, mereu la început de post. E vechi de când lumea, nu a fost an în care, cu toată istoria zbuciumată, să nu se fi ținut. Carnavalul are logica lui, nu e doar frumos și strălucitor: e un timp în care, pe vremuri cel puțin, legile funcționau altfel. Și astăzi sunt, dacă nu alte legi, alte reguli. Dacă ești căsătorit, nimeni nu o să bârfească bunăoară pentru că flirtezi în plină stradă cu o necunoscută. E drept că porți o mască sau un costum care ar trebui să te facă de nerecunoscut… Ce nu era permis  un an întreg era permis în zilele de carnaval de la Limassol. Știau ce știau ce care au inventat carnavalul! Toate frustrările, toate reținerile adunate timp de un an întreg se revărsau nestingherite acum. Apoi tot omul cinstit redevenea cinstit pentru tot restul anului, fără să viseze la cine știe ce nebunii interzise, fără să îndrăznească cine știe ce fantezii nepermise… Vreme de zece zile, pe timp de carnaval, oamenii cuminți devenau oameni nebuni, oamenii cumpătați deveneau oameni nesăbuiți, restricțiile sociale nu mai aveau importanță. Carnavalul era condus de un rege nebun, pentru că autoritățile își încetau oficial misiunea și nu puteau pedepsi pe nimeni pentru nici o faptă săvârșită în zilele de carnaval. Astăzi a rămas doar spectacolul… Dar e un spectacol spledindid și exuberant, deschis de o procesiune a unei rege de jucărie, urmat de un alai de copii îmbrăcați în toate culorile pământului. Rădăcinile obiceiului sunt păgâne, originile sale coboară în timp până dincolo de epoca creștină, se găsesc în jocul antic de teatru pe care bunii și vechii greci i-l închinau măritului Dyonissos, zeul de-a pururi beat. De la grecii l-au luat romanii și de romani l-au moștenit popoarele Europei și din Europa a migrat peste mări până în Brazilia și alte colțuri de lume. Dar globalizatul carnaval e la el acasă în Grecia, pe tărâmurile unde s-a născut. Pe limba lor, grecii îl numesc apokria…

Bucură-te, călătorule, de carnavalul de la Limassol! E colorat, e dezmățat, e vesel!

 

 

PAPHOS, LOCUL UNDE A COPILĂRIT AFRODITA

Din spuma mării s-a născut Afrodita, zeița frumuseții și a plăcerilor trupești. Locul unde s-a întâmplat această minune e o stâncă și se află undeva în apele de lângă Cipru. Pe coastă, în dreptul acelui loc, există astăzi un oraș ce poartă numele Paphos.

Bizar lucru, nici un turist modern ajuns la Paphos nu a lăsat mărtuie că ar fi văzut-o pe zeiță. Vechii greci aveau desigur mai mult noroc, pentru că într-o grotă de lângă Paphos ghidul arătă fiecărui grup de turiști locul unde zeița se îmbăia goală.

UNESCO a pus orașul întreg pe lista monumentelor de patrimoniu modial, și asta nu de hatârul unei zeițe capricioase, ci pe considerente serioase: temple, ruine vechi, mozaicuri, jumătăți de coloane pot fi vizitate de cunoscători și de necunoscători la Paphos. Există un templu al Afroditei, cu o legendă frumoasă, căci pe aici se plimba și sculpta Pygmalion. Pe fiul lui l-a chemat Paphos și el a dat numele orașului. Totul are o legendă și o poveste pentru turiști. Dar nu totul e legat de Afrodita, pe lista monumentelor de patrimoniu mondial se află și morminte vechi din antichitate, așa-numitele morminte regale, datând din secolele 3 a Chr – 4 p Chr, impresionante prin dimensiuni. Orașul e important și pentru istoria creștină. Pot fi vizitate la Paphos câteva catacombe, pot fi văzute superbe biserici bizantine și nu departe de oraș, către nord, o mănăstirea rupestră, a schimonahului Neophytos, celebră pentru frescele sale din secolul al XII-lea. La câțiva kilometri se află satul Emba, cu o biserică cu pictură exterioară. Tot către nord, la patru kilometri, Lempa e o interesantă colonie artistică. Turistul care nu se grăbește va asculta la Yeroskipou povestea grădinilor Afroditei. Tot acolo, călătorul poate intra în micuța biserică închinată Sfintei Parascheva, o bijuterie arhitecturală bizantină. Nu e de neglijat nici castelul din Paphos, în fond o fortăreață ridicată de bizantini prin secolul XI, distrusă de venețieni și refăcută de turci.

DATE GEOGRAFICE

Cipru e a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană. Deși geografic e situată mai degrabă în Orientul Mijlociu, e socotită o țară europeană și face parte din Uniunea Europeană. Începând cu 1974, insula e împărțită în două, sudul e controlat de grecii ciprioți, nordul de turci. Turismul e dezvoltat în partea sudică a insulei, dar pot fi făcute exursii și în zona de nord.

Clima e mediteraneană, cu veri calde și secetoase.

 

 

TRANSPORT ÎN INTERIORUL ȚĂRII

Transportul public e slab dezvoltat, există destule linii de autobuz, dar orarul nu e respectat cu punctualitate. Taxiurile sunt acceptabile și destul de ieftine. Puteți închiria o mașină, e însă mai scump. În Cipru se conduce pe partea stângă a șoselei, în conformitate cu obiceiul britanic.

 

GASTRONOMIE

Mâncarea cipriotă nu e mult diferită de cea grecească. Se folosește mult ulei de măsline. Există o bucătărie cipriotă tipică, meze, similară oarecum cu tapas-ul spaniol. Halloumi e o brânză care se prepară numai în Cipru, făcută din lapte de capră în amestec cu lapte de vacă. E tare și sărată, dar când e prăjită devine moale și mai dulce. Vinurile sunt toate foarte bune, cu un buchet special. Zivania e o băutură tare, tipică Ciprului.

 

 

HOTELURI RECOMANDATE

Hotel Aeneas, cinci stele, aflat în Golful Nissi. Cu o construcție foarte specială, are în mijloc o piscine în formă de lagună, considerată a fi cea mai mare piscină de acest fel din lume. Aproximativ 400 de euro pentru o cameră dublă, timp de o săptămână. 450 de euro în perioada Paștelui.

Hotel Coral Beach. În apropiere de Paphos. Cinci stele. Aprox. 350 de euro pentru o cameră dublă timp de o saptămână.  400 de euro în perioada Paștelui.

Hotel Golden Bay Beach. Cinci stele. În apropiere de Larnaca. 335 de euro pentru o cameră dublă timp de o saptămână.

Hotel Kanika Pantheon. La 900 de metri de centrul orașului Limassol. Trei stele. 150 de euro pentru o cameră dublă timp de o săptămână.