Turist prin Portugalia

Am vizitat Portugalia cu autocarul in cadrul unei excursii mai mari care a cuprins toată Peninsula Iberica. Inainte de a povesti ce am văzut si unele impresii din vizitarea acestei tari, voi retine atentia cu cateva repere geografice si istorice.

Portugalia, situata in vestul Peninsulei Iberice la Oceanul Atlantic, ocupa 92 391 km² având 11,3 milioane locuitori. Din punct de vedere istoric Portugalia a parcurs initial etape similare cu cele ale Spaniei: ocupatie romana, vizigota si maura. Dupa încheierea Reconquistei (recucerirea de sub ocupatia maura), in 1267 sunt trasate hotarele cu Spania vecină, Portugalia fiind primul stat european care-si fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. In secolele XV și XVI devine mare putere maritimă, aceasta fiind si perioada marilor descoperiri geografice de către navigatori portughezi si crearea unui vast imperiu colonial. In urmatoarele patru secole are loc insa un declin pentru Portugalia care pierde treptat toate coloniile si importanta ca putere maritima. In 1910 monarhia este abolită in Portugalia care devine republica. Urmeaza perioada de 20 ani a dictaturii lui Salazar care impune în 1933 o constitutie de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurectie militară (Revolutia Garoafelor Rosii), initiată de fortele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar si deschide calea restaurarii democratiei. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona în 1998, a Expozitiei Universale, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de catre Vasco de Gama a drumului spre India.

Noi am intrat in Portugalia venind din nord, dinspre orasul spaniol Santiago de Compostela, parcurgand autostrada Atlanticului. Prima noastra escala in Portugalia a fost orasul Porto, al doilea oras ca marime si importanta al Portugaliei, situat pe râul Douro, foarte aproape de coasta Atlanticului. Istoria sa incepe prin secolul V, pe timpul Imperiului Roman. S-a dezvoltat mult in secolul XIX când a devenit un important centru industrial. Inginerul Gustave Eiffel a construit aici doua poduri metalice peste râul Douro si gara, considerate printre cele mai frumoase din Europa. Tot in secolul XIX au fost infiintate aici Bursa si Universitatea si a aparut primul ziar portughez. Orasul a pastrat un centru istoric care dateaza din Evul Mediu. Acest oras ne-a placut foarte mult prin arhitectura si aerul sau specific.

Am inceput vizita parcurgând un bulevard perfect drept si lung de 5 km, cu case frumoase pe ambele parti, unele de tip colonial, pâna la Atlantic unde bulevardul se termina intr-o piata rotunda cu cu o statuie in mijloc. Aici privelistea era foarte frumoasa si am coborât pe plaja cu nisip si stânci pe care se spargeau valuri usoare. In continuare am parcurs cu autocarul faleza lunga ce merge mult paralel cu ţărmul oceanului si pe care sunt copaci maiestuosi, cu coroane foarte mari, dupa care a cotit la stânga de-a lungul râului Douro care aici, la varsarea in ocean, este destul de larg si peste care se vad casele de pe pantele celuilalt mal care constituie noul cartier Gaia dar si orasul vechi.

A urmat vizitarea cartierul central Boavista, trecând prin Piata Independentei cu cladirea frumoasa a Primariei dupa care am urcat la Catedrala, constructie de secol XII-XIV in stil romanic la exterior, iar la interior cu  stâlpi si arce gotice precum si cu altare baroce aurii cu inflorituri. Intr-o capela se afla un altar mare din argint aurit de mare valoare care a scapat de a fi luat de trupele lui Napoleon fiind ascuns de cineva sub niste stucaturi si a fost regasit abia mult mai târziu. Apoi autocarul a coborât pe o strada larga in panta abrupta, care este in lung jumatate circulabila si jumatate pietonala, fiind o strada comerciala si ne-am dus sa vizitam Biserica Sf. Francisc, care ni s-a spus ca este un obiectiv mai deosebit. Constructia este din secolul XIV in stil gotic, nu foarte mare, realizata cu permisiunea Regelui Ioan I de calugari franciscani ca biserica a unei mânastiri care a ars si nu mai exista. In secolul XIX, in schimbul dreptului de a fi inmormântati in aceasta biserica, cetatenii bogati ai orasului Porto au dat bani ca tot interiorul sa fie ornat pe pereti, tavan, stâlpi etc. cu stucaturi sculptate din lemn in stil baroc si acoperite cu aur. Aspectul este surprinzator si iti ia ochii. Dar pe la 1920, toate osemintele acestor cetateni au fost scoase si duse in catacombele bisericii unde se afla si azi si pot fi vizitate; noi am refuzat sa mergem acolo. In continuare autocarul nostru a traversat râul Douro peste podul facut de Eiffel si a oprit in vechiul cartier al orasului lânga Casa Fereira, cea mai veche firma de vinuri de Porto din Portugalia, infiintata pe la 1850 de Dona Antonia Fereira, functionala si acum, pe care am vizitat-o. Vinul de Porto se obtine folosind doar struguri de pe Valea Douro care sunt lasati la fermentare numai 2 zile dupa care se adauga alcool de 750 obtinut tot din struguri care opreste fermentatia, se adauga zahar si se pastreaza intâi in butoaie si apoi se pune in sticle unde ramâne timp de 2 sau 7 ani, in functie de calitatea dorita. La degustare pot spune ca eu nu am apreciat prea mult acest vin care este asemănător unui lichior. Dar gusturile nu se discuta!

In continuare, am vizitat orașul Coimbra, al treilea oraș ca importanta din Portugalia, după Lisabona si Porto, și important centru universitar cu renume international. Istoria Coimbrei incepe ca cetate romana, ocupata de mauri in anul 711, devenita nod comercial important intre Nordul crestin si Sudul musulman si recucerita de crestini prin regele Ferdinand I al Leonului in anul 1064 pentru a deveni prima capitală a Portugaliei în secolele XII și XIII. Universitatea din Coimbra a fost infiintata in anul 1290 de Regele Dinis I la Lisabona si relocata apoi de mai multe ori intre Coimbra si Lisabona. In anul 1537 Universitatea a fost definitiv instalata la Coimbra in localuri ale Palatului Regal. De atunci viata orasului graviteaza in jurul Universitatii care este una din cele mai vechi din Europa si cea mai veche universitate de limba portugheza. Biblioteca Ioanina a Universitatii din Coimbra, devenita simbol al orasului, a fost infiintata in secolul XVIII de regele Ioan V, iar cladirea baroca a acesteia pe care am vizitat-o noi adaposteste 300 000 volume. Cele mai vechi volume, din secolele XIV-XVI se pastreaza in sala superioara larga si foarte inalta in care am patruns noi dupa ce am ciocanit la o usa si ni s-a deschis de catre o doamna care ne-a spus ca fotografiatul este interzis. Aceasta sala, bogat ornata in stil baroc, cu trei spatii distincte neobturate de usi, are peretii acoperiti, pâna sub tavanul pictat, cu rafturi pline cu carti. Ni s-a spus ca aceste manuscrise vechi pot fi consultate doar cu aprobare speciala. Din aceasta sala  am coborât in salile de mai jos, sobre si neornate unde studentii pot veni sa consulte cartile permise in acest scop. Si mai jos am vizitat „inchisoarea studentilor” unde cei care nu dovedesc interes pentru invatatura si nu trec examenele sunt inchisi in celule strâmte cu câte un teanc de carti ca sa invete si sa reflecteze. Vizita a continuat in Capela Sf. Mihail a Universitatii, care a primit aceasta destinatie in secolul XVIII. Are peretii decorati cu placi de faianta „azulejos”, tavanul pictatat si un altar din argint in trepte. In alta aripa a Universitatii a urmat vizitarea altor incaperi: sala de „capello”, mare, sobra si cam intunecoasa unde studentii dau examene intr-o atmosfera foarte austera, o sala in care sunt atârnate pe pereti tablouri ale profesorilor de seama ale Universitaii si o terasa ingusta de pe care este o vedere panoramica asupra râului si asupra orasului „de jos”, unde in trecut era zona comerciala.

Vizita noastra in Coimbra s-a incheiat cu vizitarea Catedralei noi romano-catolica din apropierea Universitatii. Catedrala Noua din Coimbra (Sé Nova de Coimbra) a fost initial o biserica iezuita construita in 1541. In 1759, Marchizul de Pombal a izgonit Ordinul Iezuit din Portugalia si in 1772, sediul episcopal din Coimbra a fost mutat in Catedrala Noua, mai spatioasa, din Catedrala Veche, Sé Velha de Coimbra, construita in secolul XII in stil romanic când Contele Henriques s-a declarat primul rege al Portugaliei si a ales Coimbra drept capitala; aceasta este una din putinele biserici care s-a pastrat intacta. In interiorul catedralei noi, ambele abside ale transeptului sunt decorate cu altare magnifice imense, realizate in secolele XVII si XVIII in asa numitul stil national portughez care include elemente manueline. La iesirea din Catedrala am trecut din nou prin piața de lânga intrarea in Universitate unde erau multi studenti veniti fie pentru a se inscrie fie pentru a da examene. Multi dintre ei, baieti si fete, erau imbracati in niste robe lungi negre, obligatorii in anumite etape ale procesului de invatamânt.

Dupa o noapte petrecuta la Coimbra, ne-am continuat drumul spre Fátima, oraș cu 10.000 locuitori situat în Portugalia centrală, faimos pentru viziunile religioase din 1917 a trei copii carora li s-a aratat si le-a vorbit Sfanta Fecioara. Aici există acum una din cele mai mari mânăstiri romano-catolice din lume (biserică de pelerinaj), foarte mare si alba, cu turla centrala la capatul unei suprafete imense asfaltate. In lateralul acestui suprafete este un un altar unde se oficiaza slujbe si pelerinii aprind lumânari. Ca penitenta, pelerinii obisnuiesc sa parcurga in genunchi un drum pe spatiul asfaltat. După vizitarea acestui ansamblu autocarul ne-a dus la Batalha, orasel unde se afla Biserica Santa Maria, construita intre 1386-1518 in stil gotic flamboaiant cu influente ale stilului englez si considerata cea mai frumoasă construcție sacră gotică din Portugalia, cu dantelarii extraordinare in piatra, care merita cu prisosinta a fi admirate. A urmat Alcobaça, orasel in care se afla o Mânastire cisterciana foarte mare (Mosteiro de Santa Maria de Alcobaça) fondata in 1153 de Afonso Henríques, primul rege portughez, care a dat-o lui Bernard de Clairvaux, un abate cistercian care sprijinise mult cruciadele. Biserica Mânastirii, terminata in anul 1252, a fost prima constructie gotica din Portugalia si este inca cea mai mare biserica a Portugaliei, lungimea interiorului sobru fiind de 106 m. In cele doua abside laterale faţă de altar se gasesc mormintele splendide din marmura alba, realizate in secolul XIV, ale Regelui Pedro I si ale iubitei sale Ines de Castro care a facut mult bine pentru regat dar care a fost ucisa de tatal lui Pedro pentru ca era castiliana si nu era de vita regeasca. De aici am plecat direct spre Lisabona.

Lisabona, capitala si cel mai mare oras al Portugaliei, construita pe dealuri cu pante uneori abrupte si inaltime maxima de 277 m, pe ţărmurile oceanului Atlantic si ale estuarului larg al râului Teju, este unul din cele mai vechi orase ale lumii, intemeiat probabil de fenicieni si precedând ca vechime Paris sau Roma. Lisabona are mai multe cartiere dintre care mentionez: Alcantara, in zona centrala; Alfama, cel mai vechi cartier; Bairro Alto, cartier rezidential si de distractii situat central; Baixa, care reprezinta centrul orasului; Belem, la circa 6 km de centru pe malul râului si unde se afla monumente importante; Chiado, zona comerciala si cu muzee, unde se afla piete monumentale si renumita Avenida da Liberdade, un frumos bulevard larg si foarte lung, cu multi copaci pe ambele parti.

Prima noastra oprire a fost la frumosul turn alb Belem de 30 m inaltime care la inceputul secolului XVI a fost construit din piatra in stil manuelin portughez ca punct de aparare al Lisabonei, pe estuarul râului Teju, pe o mica insula in apropierea malului. A doua oprire a fost la Monumentul Descoperitorilor (Padrão dos Descobrimentos), aflat chiar pe malul râului, pe o terasa. Monumentul comemoreaza navigatorii portughezi care au descoperit noi lumi, incepând cu Henri Navigatorul si continuând cu Vasco da Gama si multi altii. Monumentul, realizat in 1940 din ghips, a fost schimbat in 1960 cu actualul monument din piatra. In apropiere se afla Mânastirea Ieronimitilor, ridicata in decurs de un secol incepând din anul 1501 la ordinul Regelui Manuel I pentru a cinsti pe navigatori si a constitui un loc de rugaciune pentru acestia la plecare si sosire. Cladirea din piatra a fost conceputa in stilul arhitectonic ce va fi cunoscut ca manuelin: o arhitectura bogat ornata cu ansambluri scupturale ce includ elemente maritime si obiecte descoperite in cursul expeditiilor navale. De-a lungul secolelor, Mânastirea a devenit si loc de inmormântare a regilor si a personalitatilor de seama ale Portugaliei. In prezent reprezinta unul din cele mai importante obiective turistice ale Portugaliei si locul unor expozitii sau manifestari oficiale. In 2007 aici s-a semnat Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene.

La Lisabona am avut timp si de plimbare prin centrul acestei metropole interesante, trecand prin Praça do Comércio (Piata Comertului) cea mai importanta si cunoscuta piata a Lisabonei, pe Rua Augusta (Strada Augusta), cea mai lunga si dreapta strada pietonala a Lisabonei pe care se gasesc multe magazine si cafenele, prin cartierul vechi Alfama având pe culme Castelul Sao Jorge maur, acum in ruina dar cu ziduri imprejmuitoare in picioare, prin cartierul Barrio Alto, semipietonal, foarte animat seara si noaptea si in sfarsit pe strazile mici si in panta deseori abrupta ale cartierului Chiado. Aici trotoarele sunt pavate cu un fel de mozaic din pietre gri-galbui foarte lustruite pe care se aluneca, asa ca in special la coborâre trebuie mare atentie. Mai vreau sa adaug ca in Lisabona, intr-o zona aglomerata mi s-a sustras din buzunar portofelul cu bani si carduri dar norocul meu a fost ca nu aveam multi bani acolo si ca actele le aveam separat. Deci mare atentie!

In apropiere de Lisabona am vizitat Sintra, Cabo de Roca si statiunile la ocean Cascais si Estoril, triunghiul turistic de aur al Portugaliei. Extraordinarul Castel National Pena a fost construit intre anii 1842-1854 pe un vârf de stânca ce domina orasul Sintra, la ordinul si la indicatiile de ornamentare ale regelui Ferdinand II si ale sotiei sale regina Maria II fiind destinat a deveni resedinta de vara a familiei regale. In prezent este muzeu si totodata monument national. Stilul arhitectonic este cel romantic, aici intâlnind stilurile neo-gotic, manuelin, renaissance si islamic. Pe noi ne-a încântat vizitarea acestui castel cu totul deosebit, ca așezare,  arhitectura si interioare somptuoase.

Cabo da Roca este un promontoriu stâncos aflat la 140 m deasupra nivelului mării care constituie cel mai vestic punct al Europei continentale cu vederi frumoase ale malului stâncos al Atlanticului. Statiunile la ocean Cascais si Estoril nu ne-au lasat impresii deosebite, poate si din cauza timpului prea scurt al vizitarii lor.

Dupa terminarea acestor vizite, am parasit Portugalia prin sud, încântati de aceasta tara cu oameni primitori, cu locuri splendide si cu natura mult mai verde decat Spania.

Inchei aceasta prezentare spunand ca in Portugalia se gasesc la restaurante supe delicioase si feluri de mâncare din carne sau peşte care de obicei se servesc cu sosuri foarte bune. Noua ni s-a parut bucataria portugheza mai buna si mai variata decât cea spaniola iar preturile sunt ceva mai convenabile. Iar ca bauturi nationale sunt vinul de Porto si sangria.